Aşa începe poezia publicată pentru prima oară în „Convorbiri literare” la 1 septembrie 1876, şi aşa este şi acum.

Numai că nimeni nu îşi mai aduce aminte de locul aflat la 4 km de Ipoteşti, localitate situată la 8 Km de Botoşani – acolo unde nimeni nu se gândea că se vor ridica adevărate edificii culturale şi unde a fost ridicată Biblioteca Naţională Mihai Eminescu, locul unde familia Eminovici s-a retras în 1853, lovită de o puternică criză financiară şi nici de lirica erotică eminesciană. Şi acest lucru îl susţin, deoarece iată cum arată „Lacul” acum în anul de graţie 2010.

Are aspectul unei bălţi neîngrijite, nu există nici-un panou indicator şi dacă ajungi acolo din întâmplare sau vrei să faci mountain bike vei avea în faţă o imagine dezolantă care nu îţi trezeşte acea stare pe care poetul nostru naţional a simţit-o când a scris poezia.

Nuferii galbeni există, deoarece natura îşi urmează cursul, dar îi poţi observa numai atunci când eşti dotat cu o cameră foto digitală cu zoom optic performant.

Nu pot să spun că am zăbovit foarte mult aici, am savurat puţin liniştea şi pacea acestui colţ de natură, am recitat în gând frumoasa poezie din perioada de tinereţe a lui Eminescu, şi am coborât treptele pline de noroi ca să mă duc să vizitez „Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu” Memorialul Ipoteşti. Cât de bine sună!

Am ajuns. Am vizitat conacul familiei Eminovici, biserica familiei şi biserica nouă erau închise. Am întrebat dacă se poate vizita Centrul Naţional de Studii, iar o voce stinsă – personal al muzeului ne-a povestit sumar despre obiectele care erau expuse în conac : covoarele de lână ţesute în stil tradiţional bucovinean, biroul, pianina şi care sincer aveau nevoie de tratamente de protecţie de conservare,restaurare, ignifugare şi antiseptizare, ne-a spus că este închis, şi că Domnul Caramitru – Ministru al Culturii a fost ultimul care s-a preocupat de menţinerea în funcţiune a acestei clădiri.

Aşa că eu şi călăuza mea am fost nevoiţi să admirăm curtea interioară, frumos amenajată şi întreţinută dealtfel, casa Papadopol – casă ţărănească în stil moldovenesc, bustul lui Eminescu, amfitreatul de vară cu 600 de locuri, câteva opere din taberele de creaţie şi cam atât.

Aici am încheiat periplul meu la Ipoteşti, în acelaşi spirit ca şi poetul :

„În zadar suspin şi sufăr

Lânga lacul cel albastru

Încarcat cu flori de nufăr.”